Romani 7:18-25

N-avem sfânt nimic din fire.
Ce-avem bun și e frumos
E măreața moștenire
Ce ne-a dat-o din iubire
Domnul ’nost Isus Hristos.

Că din firea pământească
Cresc numai lăstari amari
Care caută să umbrească
Rodirea dumnezeiască,
Cu lăstarii ei hoinari.

Și chiar de voiesc să fac
Fapte bune și curate,
Lucrurile-acestui veac
Se unesc și-mi dau atac
Și în zi, ca-n miez de noapte.

Că păcatul și cu firea
Au la bază uneltirea
Ce-a adus nelegiuirea
Peste-ntreagă omenirea,
Provocându-i prăbușirea.

În dezastru actual
Care-i și-mpotriva firii,
Când și om, și animal
Au doar un instinct carnal,
Fără bunul simț al firii.

Rău-i ca și lipitoarea
Pentru toți ce nu veghează.
De nu-l omori își ia amploarea,
Îți va-ntuneca cărarea
Și apoi te devorează.


De ți-e scumpă mântuirea
Vin’ degrab’ la Dumnezeu.
Nu mai cocheta cu firea,
Dacă dorești izbăvirea,
Calcă peste eul tău!

Cere ajutor pe Duhul Sfânt
De vrei în luptă biruință.
De vrei să nu mai fii înfrânt,
Tu stai tare-n Legământ,
Nu te clătina-n credință.

Duhul Sfânt ne dă lumină
Și o minte sănătoasă,
Ca să ne păzim de vină,
Să n-ajungem în ruină,
Fiindcă vrem să-I fim mireasă.

Duhul ne călăuzește
Tot mai sus spre zări senine.
Domnu-n luptă ne-nsoțește
Și în dragoste ne crește.
Să-L așteptăm cum se cuvine.

Duhul Sfânt ne dă putere
Să ne biruim pe noi,
Să facem curat prin unghere,
Să fim treji cu priveghere,
Fiindcă lupta e în toi.

Prin Duhul avem biruință
Peste orice uneltire.
Noi primim prin Duh credință
Când vânturi mari ne amenință
Și-I așteptăm a Lui venire.

Prin Duhul este cu putință
A ține trupu-n stăpânire,
Când noi slujim cu umilință
Smeriți cu-ntreaga noastră ființă
În ascultare și sfințire. Amin. (Duminică, 14 august 2022)