O, Simon din Cirena
Ce crucea Lui o porți
Mai adună-ți puterea
Și du crucea cât poți.

Căci cel ce îți este alături
Nu-i vreun tâlhar sau rău
E Mielul cel de jertfă
E fiu de Dumnezeu!

Privește înspre fruntea
Ce spinii o încunună
Căci lacrima de sânge
Nu poartă în ea ură.

Privește la Pilat
Dregător fără milă
L-a biciuit degeaba
Căci nu I-a găsit vină.

Soldații ce înconjoară
Al păcii sol trimis
Nu văd în chipu-I slava
Păcatul i-a orbit.

Dar tu, privește adânc
În ochii înlăcrimați
El se încrede în Tatăl
Și moare pentru frați.

Spre locul Căpățânii
Îmbrățișează lemnul
Și în suferință spune
Acesta Mi-a fost țelul.

În spaima ce domnește
Din scena de calvar
Doar mama și ucenicul
Își varsă al lor jar.

Și inima de mamă
O sabie îi străpunse
Cum proorocita Duhul
Prin Simeon cum spuse.

În fața ei se stinse
În chinul cel mai greu
Cel ce I-a fost în viață
Și fiu și Dumnezeu.

Dar inima de Tată
E în cer și mai zdrobită
Cum să-Și privească Fiul
Odrasla răstignită? !

Și cerul se închise
Cutremurând pământul
Isus într-o lumină
Pătrunde în adâncuri.

Și cei ce L-au văzut
Și I-au crezut Cuvântul
Au înviat cu El
Și-au biruit mormântul.

El vine a doua oară
Străfulgerând văzduhul
Și cei ce Îl iubesc
Vor fi răpiți prin Duhul!