În trupul unui om cei muritor
Mereu există o luptă-nverşunată
Există-un om ce-i sfânt şi iubitor
Dar cel rău schimbă inima curată

În duh doreşte omul viaţă sfântă
Un loc mareţ ce nu se afă jos...
Dar cel rău fiinţa lui mereu o-ncântă
Cu fructul vechi care e veninos.

Aşa cum el făcu-ta în grădină
La cei doi ce acolo li s-au spus;
Să nu mîncaţi din fruct că învenină
Dar omul înşelat căzu răpus.

Se duce la acel ce e-n lucrare
Adesea îl înceară pe-a lui drum
Să nu ajungă el la sărbătoare
Şi tot ce-a lucrat, să fie scrum.

Duhul din om doreşte cerul,
S-ajungă la măreţele splendori
Dar cel rău ne oferă tot pămîntul
Cu totul ce se vede sub nori

Duhul doreşte o lume eternă
O slavă a Divinului Miel
Dar cel rău l-ar duce pe om în Ghienă
Să sufere alături de el.

-Prietene, să nu ţi se-nşele credinţa
Căci dincol de totul ce moare
Acolo-i o ţara unde duce credinţa
Acol, ne va duce-n splendoare.

Acolo se merge bazat pe putere
Puterea divinului Miel
Căci El fos-ta dus pentru noi la junghere
Să fim noi în cer lăngă El.
3-1-2004gl
.