Atâta zăpadă a nins peste noi,
Și-atâția ghiocei au răsărit,
Dar Doamne, fost-au și atâtea ploi,
Și cât de multe vânturi au venit!

Atâția fulgi de har și bucurii,
Și-au curs atâtea râuri cristaline,
Dar și noroaie multe, văi pustii,
Visuri transformate în ruine.

Atâtea răspunsuri la rugi înălțate,
Și-atâtea minuni trăite zi de zi,
Atâtea lacrimi de durere presărate,
Atâtea necazuri, nori... și-atâta gri.

Da, știm că Tu nu ne-ai promis doar bucurie,
Și-Ți mulțumim, azi Doamne, pentru tot și toate,
Căci ești cu noi prin lumea asta fumurie,
Și ne-nconjori cu dragoste și bunătate.

Cuprinși de dorul după Tine, ne-nchinăm,
Mai e puțin și vii ca să ne iei acas',
Privind spre ceruri Maranatha azi strigăm,
Plini de credință ducem cât a mai rămas.

Ce-i viața asta decât doar o boare,
O luptă între un acum și-un infinit,
Într-un ocean o picătură, un strop de soare,
Un lung oftat și totul s-a sfârșit.

Dar pentru noi, sfârșitul e doar început,
În Lumea Nouă, unde lacrimi n-or mai fi,
Aici, făcut-am (doar prin Har) tot ce am putut,
Acolo sus, cu Tine-n veci vom străluci!