Veți întâlni în versul meu, mereu,
O mângâiere, un alin, o ‘ncurajare,
Un zâmbet sau o lacrimă, la greu,
Un vis, un dor, o sărbătoare.

Vă veți plimba prin ierni și primăveri,
La braț cu ghiocei, zambile și lalele,
Și-n cele mai frumoase și senine seri,
Veți poposi pe-aleile luminii printre stele.

Sau poate vă veți face cuib în soare,
Sau veți dansa cu valurile în ocean,
Veți fi o notă unică-n cântare,
O coardă de vioară sau o clap’ a unui pian.

Veți fredona un cânt prin toamna rece,
Pășind prin frunzele aurite fericiți,
Știind că viața, iute ca și frunza, trece,
Timp vă veți face, mult mai mult, ca să iubiți.

Din când în când, poate și tu ‘ntr-un vers,
Te vei găsi, ascuns, de cauți bine,
Ești printre rime și nicicând nu vei fi șters,
Căci uneori eu scriu cu gândul chiar la tine.

Voi încerca să pun în versul meu, mereu,
Trăiri ce către voi aș vrea să zboare,
Un Aleluia veșnic pentru Dumnezeu,
Un vis, un dor, o sărbătoare.