VENITI LA MINE



Veniţi voi trudiţi, apăsaţi de grele păcate,
Zilele-s tot mai puţine, sunt numărate.
De demult sub vremuri întunecate,
V-am pregătit salvarea din moarte.

Din adânc vă chem să veniţi la mine.
Ce dar din vârtejul lumii departe vă ţine?
În inima mea sângerândă v-am plămădit,
V-am luat vina toată, păcatul l-am plătit.

V-am făcut fără moarte, să fiţi izbăviţi.
La altarul harului, de ce nu grăbiţi?
De ce staţi pe gânduri, de ce zăboviţi?
În zbuciumările negre, nu sunteţi obosiţi?

Suspine şi lacrimi, solia, la uşa ta a purtat!
Ucenicul meu ţi-a spus, cum poţi fi salvat.
Transcede hotarele pân-la Tine, Cuvântul,
Dar lăcomia îţi fură înspre soare avântul.

Veniţi la Mine, Eu vă tot chem, într-una,
Veniţi să fiţi cu Mine, pentru totdeauna.
Înfrăţiţi cu Mine în focul sângelui Meu,
Aveţi viaţă, socotiţi veţi fi, fii de Dumnezeu.

Veniţi voi trudiţi cu sufletele-înnoptate,
Să sfarm lanţurile-n care, sufletul se zbate.
Un iad întreg, furie dezlănţuie, cere răsplată,
Eu pentru al vostru suflet, viaţă am dat, plată.

V-aşteaptă ceru-întreg în mare sărbătoare,
Să intraţi şi voi sub Harul de binecuvântare.
Să împliniţi, numărul celor ce intră-n izbăvire,
În numărul celor ce-au căutat Mântuire.

Amin!