Du-mă pe stânca ce n-o pot ajunge
Pe muntele sfânt la al Tău adăpost
Când inima mea e mâhnită și plânge
Și viața îmi pare că n-are vreun rost

Înalță-mi ființa în Duh pân' la Tine
La Tronul cel mare și alb și divin
Să uit de durere, să uit de suspine
Și-al Tău să rămân, Domnul meu pe deplin

Arată-mi Tu drumul ce duce acasă
Când neguri și ceața-l acoperă greu
Tu mustră și valul și marea furioasă
Pe Tine Te-ascultă, căci ești Dumnezeu

Ajută Te rog necredinței mele
Când trec prin furtună și strig disperat
Arată-mi în noapte iar cerul cu stele
Și-adu-mi dimineața cu soare curat

E grea încercarea când vine deodată
Și focul ei aprig, când nu te aștepți
Când crezi c-a trecut, vine altă săgeată
Și nu mai poți parcă, să crezi sau să lupți

Arată-Ți o clipă Stăpâne privirea
Spre norii ce încă asupra mea stau
Tu poți, dacă vrei, să aduci izbăvirea
Iar eu să Te laud, și slavă să-Ți dau