Cand privesc spre locul care
Spre osanda a fost dat
Cel ce-n dragostea cea mare
Viata vesnica mi-a dat
Ma-nfior si-mi plec genunchiul
Inaintea slavei Sale
Si cazut raman pe ganduri
Doamne,cata indurare!
Cand privesc spre crucea care
Tine tintuit pe ea
Viata cea venita-n lume
Mantuire ca sa-mi dea
Ma-nspaimant si-ncep a plange
Ma cutremur jos sub ea
Painea vietii cum se frange
Hrana sfanta ca sa-mi dea
Cand privesc pe drumul care
Duce Domnul crucea sus
Vad cum a ramas pe cale
Sfantul sange-a lui Isus
Groaza-n mine napadeste
Si ma tine strans legat
Vai!Cel ce totul daruise
Merge-acum batut,scuipat
Cand privesc spre-Acela care
Mii de vieti a saturat
Spre Acel ce vindecase
Iar acuma sta legat,
Ma cuprinde ceata mortii
Si un lesin parca simt
Vai!Ai dat totul pentru oameni
Pretul sa-L platesti deplin.
Cand privesc la fata care
Raze trebuia sa dea
Si la cel ce mult iubise
Stralucire,frumusete nu avea,
Tac.Si nu mai am cuvinte
Sufletul incepe-a-mi plange
Cum!Se poate ca Stapanul
Parasit,strapuns Se stinge?
Insa cand spre ceruri
Catre Domnul celor vii
Vad ca planul suferintei
Este chiar din vesnicii
Atunci usurat rasuflu
Lacrimile-mi curg pe fata
Simt cum pacea ma-nconjoara
Ai murit,sa-mi dai viata!
AMIN