Ca și apa cristalină-mi este dorul de Isus,
Ca și floarea cea de soare, voi privi numai în sus,
Ca și pasărea ce zboară, eu mereu doar voi zbura,
Am un vis... și împlinirea, este doar în mâna Sa.

Ca și munții ce se-nalță, mă înalț adesea eu,
Ca să fiu mult mai aproape, de iubitul Dumnezeu,
De nimic nu-mi este teamă, dragostea m-a-nviorat,
Plin alerg de bucurie, către Mirele-Mpărat.

Ca și-un răsărit de soare, după zi ce e setos,
Sunt și eu dup-al meu Rege, dup-al meu iubit Hristos,
Nu mă satur niciodată, după El să am un dor,
Nu mă satur să beau apa, din al vieții sfânt izvor.

De cu zori și până-n seară, sunt cu El mereu în gând,
Nu mă smulge o furtună, nu mă flutură vre-un vânt,
Căci tăria mea e Domnul, stânca mea e Dumnezeu,
Sub măsura ce-a lăsat-o, ca să fiu sub har și eu.

Rele guri de-s năpustite, zi de zi asupra mea,
Cu-ale lor cuvinte grele, nu mă pot a dărâma,
Căci zidit am fost de Domnul, El e temelia mea,
Și prin valurile mării, și sub soare și sub stea.

Ca și râurile multe, ce-și cunosc doar cursul lor,
Eu urmez o urmă albă, nu privesc vre-o dat la nor,
Căci aici sunt trecătoare, toate ce le întâlnesc,
Doar iubirea nu se trece, cu-al ei foc aprins iubesc.
Amin