Cine ești Tu oare Doamne? ,
De-ai făcut ca eu să fiu,
Cel salvat din grea robie,
Cel salvat din greu pustiu.

Cine ești? , de mi-ai dat viață,
Și în inimă mi-ai pus,
Dor de Țara de lumină,
Dor de locul cel de sus.

Cine ești? , de-mi dai întruna,
Bucuriile cerești,
Mi-ai dat soare... mi-ai dat luna,
Doamne... spune-mi cine ești?

Cine ești? , de-mi dai lumină,
Ca să nu mai rătăcesc,
Cine ești? , de-mi dai iubire,
Ca să pot... doar să iubesc.

Cine ești? , de-a mea ființă,
Nu te poate ea uita,
Cine ești? , de-mi pui pe buze,
Cânt numai spre slava Ta.

Printre ploaia cea de lacrimi,
Tu un zâmbet mi-ai adus,
Cine ești? , de-a mea privire,
O ridici mereu în sus.

Cine ești? , iubire sfântă,
Mântuire de mi-ai dat,
Cu-al Tău Duh a mea ființă,
Doamne Tu ai sigilat.

Cine ești? , de și din mine,
Ai făcut un fiu al Tău,
Cum să-ți mulțumesc eu oare? ,
Cine ești? ... cine sunt eu?

M-ai găsit pierdut în lume,
Fără Tine când zăceam,
M-ai luat pe-a Tale brațe,
Cine ești? ... mă întrebam.

Însă astăzi știu iubire,
Cine ești... cine sunt eu,
Ești un Dumnezeu al vieții,
Parte am de ea și eu.

Ești iubirea fără margini,
Ce mi-e scut în vreme grea,
Ești mereu o alinare,
Care-i doar în mâna Ta.

Ești izvor de apă vie,
În pustiul secetos,
Vieții mele doar Tu Doamne,
I-ai dat pe pământ un rost.

Mult prea mică-i mulțumirea,
Viața mea îți dăruiesc,
N-aș putea vreo dată Doamne,
Înde-ajuns să-ți rasplatesc.

N-aș putea să-ți dau cât mie,
Zi de zi mi-ai dăruit,
Ca să văd lumină vie,
Să-nțeleg... sunt mântuit.

Mulțumesc este cuvântul,
Care este măsurat,
Toate fără de măsură,
Tu în dar mie mi-ai dat.

Bunătatea și iubirea,
Pentru care-ți mulțumesc
E puțin... puțin Isuse,
Îți mai spun... mult te iubesc.
Amin