Un clocot de cuvinte, în inimă îmi zace,
Să cânt mereu iubirea, ce este-un foc aprins,
Pe buze mi-e un dulce, ce îmi aduce pace,
Tăria Lui mă face să nu mă dau învins.

Mi-e soarele pe ceruri, sub norii de aramă,
Privirea îmi ridică, să urc pe raze vii,
Am harul ce alungă, în orice clip-o teamă,
De fi-n singurătatea, ce trece prin pustii.

Mi-e viața mai frumoasa, curg zorii dimineții,
Cu fericiri alese, de cerul minunat,
Mi-aduc doar bucuria, ce dăruiește vieții,
Doar vise împlinite, să fiu în ea salvat.

Mi-e dar sa fiu pe calea, ce doar o țintă are,
Mi-e dar sa fiu spre locul, ce este-n veșnicii,
Să fiu pe mâna care, e numai îndurare,
Să merg pe urma care, o văd doar ochii vii.

Mi-e sufletul o floare, sub roua care cade,
Plăcere mi-e cuvântul, sorbit ce e mereu,
De-a mea ființă slabă, la cruce jos ce șade,
Căci are-un dor... sa-l vadă, pe Domnul Dumnezeu.

Îmi este doar frumoasă, o viață dăruită,
Prin jertfa ce-a adus-o, pe cruce când murea,
În ea divinitatea, e vie-n orice clipă,
I-am dăruit cu toate, odată viața mea.

Mi-e treaptă care urcă, durerea ce iar vine,
Mi-e treaptă suferința, ce-ades o întâlnesc,
O lacrimă-i fereastra, spre cele ce-s divine,
Și toate întâlnite, ma fac doar să iubesc.
Amin