Unitate și iubire, cere glasul cel de sus,
Ca să fii biruitorul, să nu fii popor răpus,
-, , Vreau veghere... strigă Domnul, căci pe cale-ai ațipit,
Te-a-mbracat cu ură ura, între voi v-a despărțit.

Sta la pândă o oștire, să te nimiceasc-ar vrea,
Ea așteaptă clipa-n care, să te-atace ar putea,
Însă strig azi... unitate! ! ! , și să fiți gata mereu,
De-a lupta cu o armată, chiar de-n luptă va fi greu.

Cu deșertăciunea lumii, pierdeți vremea mult acum,
Inimile închinate, poftelor vă sunt pe drum,
Slăbiciunea voastră-i mare, de putere v-a sleit,
Alergarea-n rătăcire, ce adânc va obosit.

Ridicați-vă-n picioare, să zdrobesc un plan ce-i rău,
Ridicați-vă îndată, să luptați chiar de e greu,
Dreapta Mea biruitoare, calea vă va netezi,
De ve-ți asculta cuvântul, dacă îl ve-ți împlini.

La apus de vremi e vremea, vin mireasa să îmi iau,
Să îi dau o veșnicie, viața veșnică să-i dau,
Însă candela ți-e goală, caci popor de legământ,
Prin deșertăciunea lumii, ai tu pasul pe pământ.

Lăcomia dar și ura, astăzi te-au îndepărtat,
De măsura cea divină, de-al Meu har ce-am revărsat,
Fața-ți este doar ascunsă, dar Eu te-am văzut de sus,
Căci de Mine niciodată, nu va fi nimic ascuns.

Spăla-te c-un strop de sânge, doar de strajă să rămâi,
Căci o strajă-n zori de ziuă, este dragostea dintâi,
Cere tu popor lumină, ca să luminez aș vrea,
Ochiul tău... să vezi cărarea, către-mpărăția Mea.

Azi ești gol... fără putere, caci puterea ți-a luat,
Grija vremurilor care, ele te-au îndepărtat,
Strânge rândurile-ndata, tu popor de legământ,
Cere cerului lumină, să-mi vezi urma pe pământ.
Amin