Nu-i un val mai lung... mai mare, ca și dragostea de sus,
Vremea lui e trecătoare, veșnic este doar Isus.
Nu-i mai greu un plâns amarnic, decât cel din Ghetsimani,
Nu-i trădare mult mai mare, decât vinderea pe bani.
Nu-i durere mai greoaie, decât cea de-a fi lovit,
De-ai tăi frați, de cei din casă, pentru care te-ai jertfit.
Dar sunt toate pe o urmă, ce sfârșește-n Paradis,
Suferința este calea, e adevărat... e scris.
Nu vă fi fără foloase, dacă suferi pentru cer,
Calea plină de suspine, nu-i a celor care pier.
Un suspin este o treaptă, ce te-apropie de El,
De iubirea Sa cerească, ce ți-a dat în viaț-un țel.
Chiar de te desparte-o vreme, de un plai ce-i sfânt... ceresc,
Este pentru pregătirea, celor care îl iubesc.
Nu descuraja o clipă, drumul care-i cel mai greu,
Este-un drum plin de odihnă, căci pe el e Dumnezeu.
Amin