De vei lupta mereu cu gândul,
Și firea de-ți vei răstigni,
O dragostea divină... sfântă,
Pe cale te va copleși.

Căci dragostea poate cuprinde,
Doar inimi care se smeresc,
Ce-s fără eu... fără de sine,
Care se zbat... nu obosesc.

De vei lupta cu necredința,
Minuni pe cale vei vedea,
Doar prin credință se coboară,
De sus o mână a lupta.

Credinț-aduce biruință,
Ea poate ape despărți,
Ea poate să oprească vântul,
Din noapte poate face zi.

De vei lupta cu deznădejdea,
S-aștepți mereu tu vei putea,
O zi în care va revine,
Pe nor din cer în slava Sa.

Nădejde-aduce răsăritul,
Fără de vremi ce-s cu apus,
Nădejdea poate să ridice,
Ce este obosit... răpus.

De vei lupta doar lupta bună,
Vei fi de Domnu-ncoronat,
Doar lupta bună este calea,
Spre locul veșnic minunat.

Luptând cuprinzi asemănarea,
A chipului cel mai frumos,
E chipul Celui viu și veșnic,
Plin de iubire... e Hristos.

Să lupți cu tine pân-la capăt,
Și niciodat să nu oprești,
Prin văi adânci... furtuni, cuptoare,
Numai spre ceruri să privești.

De-acolo vine izbăvirea,
Și biruință pe deplin,
În mâna Domnului e viața,
Puterea cerului divin.
Amin