Nu poți fi creștin în viață,
Fără Duhul sfânt,
Doar el poate sa îți fie,
Sprijin pe pământ.

El îți poate fi lumină,
Poate să îți dea,
Propășire-n orice vreme,
Chiar și-n cea mai grea.

Nu poți fără de iubire,
Pe pământ să fii,
Fiul Celui care are,
Viața-n veșnicii.

Căci în veșnicie intră,
Cei care iubesc,
Cei care iertând... vre-o dată,
Ei nu obosesc.

Fără milă... nici-o clipă,
Tu creștin nu ești,
Ea te-aseamăna cu cerul,
Cât aici trăiești.

De vei fi milos în viață,
Vei fi cunoscut,
Cand se va vedea din ceruri,
Noul început.

Cu o haina ce-i cu pată,
Nu poți lumina,
Căci lumina ce-i cerească,
E curată ea.

E ca apa cristalină,
Din izvor curat,
Ce nu seacă... el din ceruri,
Este revărsat.

Nu poți fi creștin cu ură,
Robul ei vei fi,
Cei robiți nu pot vre-o dată,
Cerul moșteni.

Doar acei cu aripi sfinte,
Ce si-au luat avânt,
Înspre Țara de lumină,
Înspre Locul sfânt.

Luptă-te sa fii pe cale,
Doar în voia Sa,
Să urmezi doar urma care,
Domnul o lăsa.

Plin de milă, de iubire,
Tu mereu să fii,
Ele îți vor da putere,
Să treci de pustii.
Amin