Stăruiește-n rugăciune, luptă-ntruna... nu lăsa,
Să te biruie furtuna, vântul chiar de va bătea,
Stăruiește zi și noapte, o cunună vei primi,
Viața pe pământ se trece, mergi ' nainte... nu opri.

Fii străjer în orice vreme, cu privirea doar în sus,
Pe o urmă ce-a lăsat-o, pe-a Sa cale El... Isus,
Nu te clătina o clipă, fii statornic... neclintit,
Cel ce apele desparte, vrea să fii de neoprit.

Dragostea un foc să-ți fie, și în nopțile târzii,
Să nu pierzi acea iubire, ca a Domnului... dintâi,
Pe oriunde tu vei trece, las-o urmă-n urma ta,
Cum sub crucea omenirii, El lăsând-o suferea.

Să nu dai nicicând uitării, binele ce ți-a făcut,
Te-a-mbrăcat în haina albă, ți-a iertat al tău trecut,
Luptă lupta pân-la capăt, ca încoronat să fii,
Nu uita... în orice vreme, în picioare să rămâi.

Jos la cruce-n închinare, ca să te gaseasc-ar vrea,
Cu o inimă smerită, doar să cânți spre slava Sa,
Zi se zi cu mulțumire, înaintea Lui să vii,
Mulțumirea e izvorul, apelor ce-s prin pustii.

Alergarea să îți fie, numai după voia Sa,
Să te recunoască-n clipa, când pe nor va apărea,
Să îți spună... , , slugă bună ", să îți spună... . , , fiul Meu,
Bine ai venit acasă, unde nu va mai gi greu".
Amin