De voi pierde eu nadejdea,
De voi fi mai clătinat,
De voi merge mai agale,
Când voi trece iar prin vale,
Să m-auzi Domn preaânalt.

Să cobori cu îndurare,
Ca să simt un ajutor,
Necredința când se-arată,
Cu a ei mai lungă gloată,
Doritoare să cobor.

De-mi voi pierde și speranța,
Tu să nu mă uiți Isus,
Să ridici a mea privire,
Pe o rază de iubire,
Ca să te iubesc nespus.

Să-ntărești a mea ființă,
Numai cu a Ta tărie,
Ca să simt ce-i fericirea,
Când apare iar zdrobirea,
Când trec iarăși prin pustie.

De voi pierde eu iubirea,
Să m-adăpi eu mult aș vrea,
Din izvorul nemuririi,
Care este a iubirii,
Numai din iubirea Ta.

Să fiu foc aprins în viață,
Și de dragoste... și dor,
Să se vadă-ntotdeauna,
Când e soarele sau luna,
Că spre ceruri eu doar zbor.

De mi-ar fi pe margini pasul,
Tu de mână să mă ții,
Doar cu Tine eu de mână,
Am o inimă doar bună,
Într-o dragoste dintâi.
Amin