În ce ți-ai pus nădejdea, când vremea e greoaie,
Ce-ți este-a Ta tărie, atunci când ești slăbit,
Tu cercetează astăzi, cine ți-e scut sub ploaie,
De cine ești în toate, păzit și ocrotit.

Spre ce-ți îndrepți privirea, când norii se arată,
Spre ce îți este pasul, atunci când obosești,
Tu cercetează-ți astăzi, ființa căci îndată,
Apun aceste vremuri, tu unde-o să sfârșești.

Dar cine ți-e tărie, când marea-i furioasă,
Cine îți dă putere, când vântu-i furios,
Cine desparte norii, să ai o zi frumoasă,
Răspunsul e doar unul, răspunsul e Hristos.

Cine ți-e alinare, durerea când răsare,
Dar rănile ascunse, de cine ele sunt,
Atinse cu balsamul, ce este vindecare,
Trimis de unul singur, ce-n veci de veci e Sfânt.

Cine ți-aduce zorii, c-un soare ce răsare,
Ce luminează drumul, ca să nu rătăcești,
Cine ți-a dat un nume, ca la sfârșitul vieții,
Ce nu știi când apare, un cer să moștenesti

Întreabă-te și-ascultă, azi cine îți vorbește,
Ca să-nțelegi de cine, tu ești mereu iubit,
Un glas de sus se-aude, El este Împăratul,
Care și-a dat și viața, s-ajungi în infinit.
Amin