Eu nădăjduiesc în Domnul,
Mă încred când mi-este greu,
Al meu suflet îl așteaptă,
Ca străjeri-n zori mereu.

Doar la El e îndurarea,
Căci El m-a răscumpărat,
Mi-a iertat întreg trecutul,
M-a făcut fiu de-Mpărat.

Mi-a zidit o temelie,
Ca să nu fiu de vre-un vânt,
Smuls din harul ce mă duce,
Unde tot în veci e sfânt.

Mi-a dat aripi nevăzute,
Ca spre cer mereu să zbor,
Prin pustia arzătoare,
Numai El îmi e izvor.

Din adâncul în de jale,
Glasul meu l-a auzit,
M-a ținut mereu de mână,
Ca să fiu cel izbăvit.

Mă încred doar în puterea,
Care șterge al meu plâns,
Este cea care nu lasă,
Ca să fiu aici învins.

Când îmi strig a mea durere,
Ascultat îndată sunt,
Cu balsam coboară Domnul,
Căci urmaș sunt Celui sfânt.

Îi aștept făgăduința,
Cred că El o va-mplini,
La o vreme hotărâtă,
Doar de El... când va veni.
Amin