Sărac am fost pe lume, dar m-ai făcut bogat,
Din rătăcit în viață, o urmă mi-ai lăsat,
Din singur în durere, Tu m-ai înconjurat,
Cu ceata Ta de îngeri, să nu mai fiu sărac.

Din fără de suflare, în mine viaț-ai pus,
Din robul orb de-odată, lumina Ta m-ai pus,
În viata cea cu plânset, când eu eram sărac,
Pe culmea fericirii, m-ai pus să-ți fiu pe plac.

Am fost fără de țintă, dar Tu mi-ai dat un rost,
Chiar și în grea pustie, mi-ai dat un adăpost,
Din drumul înspre moarte, Tu m-ai întors îndat,
Să merg pe calea care, nu voi mai fi sărac.

M-ai așezat la cruce, când obosit eram,
Mi-ai arătat iubirea, când singur eu pribegeam,
Mi-ai dat o moștenire, sunt azi cel mai bogat,
De când te știu pe Tine, eu nu mai sunt sărac.

Mi-e inima-nflorită, sub har Dumnezeiesc,
Mă face o lumină, ma face să iubesc,
Mi-e astăzi bogăția, în cele ce-s de sus,
Căci ma găsit odată, în sărăcii... Isus.

Cel mai bogat sunt astăzi, și cel mai fericit,
Comoara cea divină, în viață am găsit,
Din ea culeg întruna, aici cât mai trăiesc,
Din rob al rătăcirii, azi cerului slujesc.
Amin