Cu jar nestins în piept aștept,
și plin de nerăbdare,
să sune-o trâmbiță doresc,
vreau s-o aud din zare.

Aștept al vieții răsărit,
cu flori de primăvară,
ce niciodat n-or vesteji,
vor fi ca prima oară.

Privirea-mi țintă este ea,
spre-un nor ce va apare,
să vină Cel ce m-a-nviat,
este-o dorință mare.

Doar vorbe blânde să aud,
doresc o veșnicie,
acolo vreau s-ajung și eu,
trăind doar bucurie.

Pe buze-un nume am mereu,
îl strig fără-ncetare,
pe-al cerului Mărgăritar,
ce-i numai o splendoare.

Cu sufletul ca și un crin,
aștept a Sa venire,
în vis îl port căci este El,
în vis o strălucire.

Îl chem mereu din depărtări,
s-aducă infinitul,
El este Domnul meu ceresc,
ce are și sfârșitul.

Un cânt al dragostei îi cânt,
căci cunoscut-am dorul,
în inimă cu-al Său cuvânt,
aștept ca să-mi iau zborul.

Cu gând triumfător grăbit,
și-a inimii simțire,
las șoaptele și urc îndat,
în brațe de iubire.

Urmez un glas ce este plin,
mereu de duioșie,
ce mi-a deschis un drum spre cer,
aștept o veșnicie.
Amin