Mi-e inima împodobită,
Cu minunatele culori,
A dragostei ce-i doar aprinsă,
Având mireasma unei flori.

Mi-e inima o apă vie,
E cristalină ea mereu,
Căci este-n ea izvorul vieții,
Săpat ce-a fost de Dumnezeu.

E plină de un cânt de glorii,
E cântătoare-n mine ea,
Se scaldă-n dragostea fierbinte,
Iubirea este marea mea.

Vorbesc cu ea și îmi tresare,
Îi spun că-ndată va veni,
Acel ce niciodat nu moare,
Pe El l-așteaptă zi de zi.

Mi-e inima o primăvară,
Ce înfloreste-n viața mea,
Mireasma ei mă înconjoară,
Mă-mbată cu iubirea Sa.

Din roua zilelor cu soare,
Eu beau căci sunt dintr-un izvor,
De dragostea fără măsură,
Când beau din el simt un fior.

Mi-e inima plină de viață,
Straluce soarele în ea,
Din raze-o haină ei îi face,
E pregătită de-a zbura.

Cu jar aprins mereu iubește,
E inima din pieptul meu,
Ce dăruită este toată,
Doar cerului... lui Dumnezeu.
Amin