Mântuitorule... revino, întoarce-te cât mai îndat,
Te-așteaptă mamele și tații, de mici... de mari ești așteptat.

Întoarce-te căci prigoniții, sleiți sunt Doamne de puteri,
Adu în grab-o primăvară, să nu mai vină primăveri.

Întoarce-te căci te așteaptă, cei slabi și cei ce-s obosiți,
Grăbește-te în calea celor, de cei păgâni ce-s asupriți.

Întoarce-te îndat iubire, cu foc de dor ești așteptat,
Să vindeci inimile care, aici au plâns neâncetat.

Te-așteaptă Doamne copilașii, ce sunt orfani pe-acest pământ,
În ei se-aruncă su săgeata, ce este-a celui ce-i păgân.

Uitați sunt iar și iar de oameni, flămânzi de sfinte sărutări,
Întoarce-te să muți și munții, și să despărți întinse mări.

Întoarce-te să ei acasă, îngenuncheatul azi pământ,
Ce-așteaptă ultima strigare, a glasului duios și blând.

Te așteptăm cu toții Doamne, chiar dacă-i așteptarea grea,
Grăbeste-a Ta venire care, la cer mireasă își va lua.
Amin