Când ești Tu lângă mine,
Pustia e frumoasă,
Ușoară-i suferința,
Puterea când mă lasă.

Chiar de-mi coboară pasul,
În greul din mormânt,
Tot Ție... numai Ție,
Aș vrea mereu să-ți cânt.

Fiorul Tău fierbinte,
Când iar mă înconjoară,
Îmi ușurează greul,
Îmi ia a mea povară.

Acea dezamăgire,
Ce-mi dă mereu târcoale,
Ea fuge când ești Doamne,
Și Tu cu mine-n vale.

Și marea tulburată,
Se-oprește când de Tine,
Mustrată este Doamne,
Să pot fi eu doar bine.

Și soarele răsare,
Când lângă mine ești,
Și-n ceasurile nopții,
Mereu doar strălucești.

Mă simt ca și o floare,
De mâna Ta udată,
Mereu doar înforită,
Iubire-nmiresmată.

Sub ploaia cea fierbinte,
Sub norii ce sosesc,
Doar pentru Tine Tată,
Frumos eu înfloresc.

Cânt ești Tu lângă mine,
Mereu mă-nveselește,
Un zâmbet ce-i sub lacrimi,
De teamă mă păzește.

Îți cânt în timp de jale,
Îmi este-o alinare,
Îți cânt mereu doar Ție,
Căci Tu ești îndurare.
Amin