Am căutat un om... dar iată,
Dezamăgire-am întâlnit,
Căci oamenii sunt spinii care,
Ei o coroan-au devenit.

Au gurile ca biciul care,
Pe Domnu-adânc el îl rănea,
Am căutat... dar căutarea,
Suspine grele-mi aducea.

Am căutat o mângâiere,
Dar oamenii nu mi-au adus,
Căci toată este doar în mâna,
Mângâietorului Isus.

În mâna omului întinsă,
Gasit-am doar dureri mereu,
Căci omul este-o slăbiciune,
Cel neschimbat e Dumnezeu.

Am căutat o vorbă dulce,
Amărăciune-am întâlnit,
Am căutat eu o lumină,
Dar printre ei am rătăcit.

Am căutat pe căi greșite,
Căci glasul viu n-am ascultat,
Azi îl ascult... și căutarea,
De când l-ascult am terminat.

Căci pasul meu nu mai aleargă,
La omul cel ce-i muritor,
Căci am găsit tot ce-mi dorisem,
Doar la al meu Mântuitor.

La El e fagurul de miere,
Doar El mă poate alina,
Ce-am căutat la om... doar Domnul,
În orice vreme-mi poate da.

De cauți dragostea în lume,
Pe drum greșit ți-e pasul tău,
Căci nu la om este iubirea,
Iubirea... este Dumnezeu.

Nu omul poate vindecare,
Ca să îți dea când ești rănit,
Căci nu un om a stat pe cruce,
Isus a fost cel răstignit.

Iertarea El de sus coboară,
Nu omul care-i trecător,
Nu omul dă eliberare,
Isus îți dă avânt în zbor.

Pe El să-l cauți totdeauna,
Să te-nțeleagă ar putea,
Doar El îți poate fi tărie,
Și viața este-n mâna Sa.
Amin