Străin ești astăzi Doamne, de oameni alungat, căci au ales iubirea, ce duce în păcat, din fire pământească ei spun că te iubesc, n-au înțeles că plânsul, e-un drum Dumnezeiesc.

Străin ești Tu Iubire, adesea-nlocuit, cu-acea deșertăciune, pe mulți ce i-a orbit, și astăzi ei aleargă, spre-un gol... ce-i nicăieri, e fără anotimpuri, e făr-apus... sau zări.

Străin ești și de buze, la moarte ce te-mping, uscate de-alergarea, ce este doar în vânt, departe de-a lor zâmbet, ești sfinte Dumnezeu, nu știu ce-i fericirea, Acei ce plâng mereu.

Ei plâng... căci sting lumina, ce norii ia străpuns, ei plâng căci fug de harul, ce nu îl ții ascuns, ei plâng căci n-au cuvântul, prin care i-ai chemat, ei plâng căci depărtarea urmează... și doar cad.

Adună-i Tu azi Doamne, pe cei ce nu te știu, și scoate-i cu tărie, la viață din pustiu, în inimi ce-s sărace, Tu pune bogății, cu-acel fior fierbinte, să-i legi de veșnicii.

Să nu îi lași în umbră, căci se vor vesteji, o vrajă este calea, ce vrea a-i nimici, dezleagă lanțuri care, îi leagă Dumnezeu, cu palmele-ți strapunse, să-i pui la pieptul Tău.

Tu strigă-i... să se-ntoarcă, să nu mai fii străin, să fii o călăuză... pământul pelerin, cuprinde oropsiții... ologii și cei orbi, elibereaza-i Doamne, să nu mai fie robi.

Salvează omenirea, ucisă este ea, de-ngrijorări, de temeri, de vremea ce e grea, întoarce-o către Tine, din drumul celui rău, în fața ei mergi Doamne, căci Tu... ești Dumnezeu
Amin