Aș vrea ca să îți spun Isuse,
De dragostea ce-o port mereu,
Ca pe un foc ce nu se stinge,
Chiar de e vânt, sau valul greu.

Aș vrea sa-ți cânt... mereu mărire,
Să mă opresc eu nu aș vrea,
Căci îmi doresc o împlinire,
Care va fi în slava Ta.

Aș vrea să fiu un strop de rouă,
Ce-așteapt-aprins un răsărit,
Să vezi în mine-o strălucire,
Așa cum Tu ai srălucit.

Aș vrea ca pasărea sub ceruri,
Să zbor spre Tine ne-ncetat,
În orice vremi, cu nori sau soare,
Să-mi fie zborul înălțat.

Ce mult aș vrea să fiu întruna,
În voia Ta... în placul Tău,
Să vadă toată-mprejurimea,
Al cui eu sunt... cine sunt eu.

Să vadă cei ce stau în noapte,
Lumina Ta în mersul meu,
Să vadă-n fața mea în toate,
Doar urma Ta de Dumnezeu.

Aș vrea să-ți dăruiesc o floare,
Cu viața mea să înfloresc,
Să fiu parfum de primăvară,
Și-n vremea grea să-l dăruiesc.

Până la capăt vreau iubirea,
Să mă-nsoțească zi de zi,
Numai iubirea mă va duce,
În visul ce-l vei împlini.

Să-ți dau din ea vreau numai Ție,
Căci mai întâi Tu m-ai iubit,
Tu mi-ai dat pace... bucurie,
Tu m-ai iertat... m-ai mântuit.

De ca d te știu am o dorință,
Doar Ție eu să îți slujesc,
Cu viață mea... cu-a mea ființă,
Pe Tine doar să te iubesc.
Amin