Cine suntem? ... judecată, să aducem pe pământ,
Când întreaga judecată, o va face Cel ce-i sfânt,
De ce frați căzuți pe cale, mult mai mult îi doborâm,
Cu părerile ce-s goale, de ce oare îi urâm.

Cine suntem? , ca părerea, să ne-o dăm în dreptul lor,
De ce suntem o neghină, în al Domnului ogor,
Căci un spic aduce roade, sprijină pe cel căzut,
Dar mai rar... mai rar e astăzi, în grădină el văzut.

Aruncăm cu pietre multe, ca păgânii de-altădat,
În al nostru frate care, e pe cale încercat,
Îi aducem și ocară, iute nu îl mai iubim,
Pentru el ne cere Domnul, ne-ncetat să mijlocim.

Îndreptăm cărarea celor, ce aici s-au abătut,
Dar în urma noastră oare, ce lăsăm? . . ce-i azi văzut? ,
Când cu degetele-ntinse, înspre cei căzuți privim,
Nu vedem... dar haina noastră, cu păcate-o murdărim.

Cu păreri nemărginite, la-nchinare ne-ntâlnim,
Nu în gând de rugăciune, ci mai mult ca să bârfim,
Despre-acei copii ce lumea, ia furat cu-a ei plăceri,
Nu venim cu lacrimi multe, suntem plini doar de păreri.

Se aude-n lumea-ntreagă, despre fratele căzut,
Dar și judecăți deșarte, despre el azi se aud,
Oare cum privește Domnul, când e astăzi răstignit,
Înc-odată când un frate, e de noi batjocorit.

Să privim la noi în toate, suntem fără de păcat? ,
Ca de noi al nostru frate, el să fie judecat? ,
Să arunce astăzi piatra, cel ce n-a păcătuit,
Și să spună că în viață, niciodată n-a greșit.

Suntem noi un trup... dar oare, dragostea e între noi? ,
Sau aducem judecată, și ne credem mari eroi,
Să ne îndreptăm căci Domnul, după cum azi judecam,
Ne va judeca în clipa, când în față o să-i stăm.
Amin