Călătorim prin valuri și pustie,
Prin văi adânci spre Țara cea de vis,
Cu noi aici în toate este Domnul,
Trăim prin Duhul sfânt ce l-a promis.

Spre soare ce rasare-n dimineață,
Privirea ne-o-ndreptăm noi zi de zi,
Dorim pe raze vii călătoria,
Aici să o avem pân-va veni.

Spre Țara goală ce-i de vre-o durere,
Grăbiți prin suferințe alergăm,
Să nu ne prindă robi necurăția,
Sfințenia în toate căutăm.

Cu inimi ce-s zdrobite de-ncercare,
Zburăm spre locul sfânt... un loc de vis,
Spre Țara de lumină... fără capăt,
E locul pregătit în Paradis.

Călătorim prin valea de suspine,
Adesea prigoniți înaintăm,
Dar nu ne poate-opri vre-un duh a lumii,
Căci doar pe urma albă noi călcăm.

În față o lumină ce-i cerească,
Ne-arată calea către infinit,
Ne-arată cât e de frumoasă viața,
Cu Cel ce-odat-a fost El răstignit.

În cânt de biruință desfătarea,
Ne este cât pășim pe-acest pământ,
Oricât de tulburată este marea,
Oricât de sec și rece este-un vânt.

Nu vom opri căci arde-ntruna focul,
De dorul ce-l avem în piept mereu,
E dorul de-a ajunge sus... acasă,
Acolo ne așteaptă Dumnezeu.
Amin