Să nu mă las de Tine, e tot ce îmi doresc,
Să-mi dai aș vrea putere, cuvântul să-mplinesc,
Să-mi dai aș vrea și aripi, să zbor spre empireu,
Ca să găsesc odihna, ce-i doar la pieptul Tău.

Să stau nu vreau departe, de harul revărsat,
El mi-este mângâiere, e un balsam curat,
Căci fără el eu Doamne, un praf aș fi în vânt,
Ce-i aruncat în vale, departe de ce-i sfânt.

Privirea-mi alipită, de Tine vreau a fi,
Căci doar privind spre Tine, eu nu mă voi opri,
Din grabnic-alergare, spre cer, spre Paradis,
Spre Patria iubirii, să-mi împlinești un vis.

O Doamne nicio clipa să fiu nu aș mai vrea,
Fără a Ta povață, fără iubirea Ta,
Fiorul fericirii, să-mi fie așternut,
Să mă-nvelesc când lupta, e greu ea de trecut.

Să nu mă lași Isuse, de Tine să mă las,
Mereu ca să pășească, pe urma T-al meu pas,
Din zorii dimineții, ca roua să privesc,
Spre Tine fericire, să-ți spun cât te iubesc.

Ca floarea înflorită, aș vrea mereu să fiu,
Mireasmă dăruită, în zi și-n ceas târziu,
Să nu mă ofilească, al vremii greu venit,
Să mă încred în Tine, Tu n-ai fost biruit.

Să nu mă lași Tu Doamne, pe cale să m-abat,
Să nu mă-ndepărteze, furtuna ce-o străbat,
Doar să rostești cuvântul, și toate s-or opri,
Să nu taci nici-o clipă, căci nu vreau a pieri.

De Tine doar ascultă, tot Tu ce ai creat,
Când glasul Tău se-aude, pământu-i scuturat,
Dar eu aș vrea în Tine, să mă încred mereu,
Te rog să-mi dai credință, din Tine Dumnezeu.
Amin