Deschide cerul Doamne, să vadă-ntreg pământul, cât de puternic este, Preasfantule cuvântul

Coboară bunătatea, cu toții ce o știm, în molime... războaie, nu vrem ca să murim.

Pe-o rază ce-i de soare, fierbinte... să coboare,
Cu milă și putere, cereasca Ta-ndurare.

Să întărești un strigăt ce-i astăzi auzit, prin văile pustiei... o Doamne ce cumplit.

Și plansete amare, se-aud căci vremea-i grea,
Deschide Doamne cerul, să piară nu-i lăsa.

Sunt rodul suferinței, cu greu ce-o sufereai,
Prin care tuturora, Tu viață aduceai.

Coboară înc-o dată, iubirea Ta de sus,
E tulburat pământul, nu sta de el ascuns.

Mai strigă ca să fugă, oștirea în adânc,
Ca să se-audă Doamne, al biruinței cânt.

Deschide Doamne cerul, să simtă bucurii,
Poporul Tău Isuse, ai Tăi iubiți copiii.

E clipa izbăvirii, numai în mâna Ta,
Adu-o mai în grabă, s-ajungem vrem în ea.

Târcoale deznădejdea, ne dă adeseori,
Ne stoarce de putere, să fim căzuți sub nori.

Deschide Doamne cerul, rostește un cuvânt,
Ce poate să aducă, doar pace pe pământ.
Amin