IN RAZA DE LUMINA



Pe cât de limpede este izvorul,
Pe atât de-întunecoasă deznădejdea.
Şi cât de mare şi-ntins este cerul,
Atât de mare și-ntinsă primejdia.

Negrul păcat întunecă vederea...
Şi sufletul trist, abia mai respiră.
Inima-n văl de foc pierde puterea,
Păcatele-n șirag viața deșiră.

Inimă privește raza de lumină,
Potoleşte-ţi setea în divinul izvor.
Bea apa vieţii, să fii fără vină,
Vino, la crucea Sfântului Mântuitor.

Ochii-ți limpezește Veșnicul Soare,
Sufletul din noapte ți l-a chemat.
Şi azi închină-te Lui, cere iertare,
Cu lacrimi, ce curg pân-au secat.

Dragostea-n liniște eternă şi divină,
Te-ndreaptă spre raza de lumină,
Cu pacea senină, revărsată toată,
Desprinsă din iubirea-nflăcărată.

Pe firul veacurilor, ce trecură,
Se strânse, şir aprins de ură.
Iubirea dăinuind în șoaptă lină,
Aprinde-n în suflete a ei lumină.

Mai sus de nori, uriașă, fără frică,
Durerea pân-la ceruri se ridică.
Flacăra iubirii în milă aprinsă,
Topește ura, durerea e stinsă.

În raza de lumină cu iubirea-aprinsă,
O viaţă nouă de dragoste-i cuprinsă.
Un nou orizont cu cerul larg deschis,
Îţi croiește drumul înspre paradis.
Amin!