Rugăminte

Mă simt așa nevrednic de Harul Tău cel Mare
Prin care cu iubire din zori mă ocrotești
Acum în ceas de rugă și sfântă cercetare
Când văd cu câtă milă spre mine Tu privești.
Sunt doar un rob netrebnic sau poate de departe
Numai o-nchipuire a ceea ce Tu vrei
Cu orice pas spre Tine mă simt așa departe
Și parcă fără țintă se-ndreaptă pașii mei.
Am multă slăbiciune când mă îndrept pe cale
Spre patria eternă unde Tu locuiești
Căci prin multe primejdii care îmi dau ocoale
Ades nu văd scăparea și nu știu unde ești.
Aș vrea să lupt întruna cu lucrurile firii
Dar nu pot fără Tine și ajutorul Tău
Te rog mă-mbracă-n haina dreptății și-a iubirii
Să fiu de Tine-aproape și-ndepărtat de rău.
Mă-nbracă cu iubire de voia Ta cea sfântă
Și-nvață-mă pe cale să știu a Te urma
Căci doar pe-a Tale urme a mea inimă cântă
Plină de bucurie făcând doar voia Ta.
De Tine mai aproape doresc în orice vreme
Să fiu cu trup și suflet, predat pe-al Tău altar,
Iar inima-Ți de Tată spre Tine să mă cheme
Să-Ți împlinesc Cuvântul, înveșmântat în har
Și până-n clipa mare, cea sfântă și măreață
Când mă vei lua acasă, cu Tine să pot fi
M-ajută pe cărare, să Te ascult mă-nvață
Asta mi-e rugămintea și tot ce mi-aș dori.