Oricate sabii negre imi vor strapunge duhul...
Si daca totdeauna-mi va fi umbrit vazduhul...
De n-as vedea cu ochii prin fumul de pelin,
De mi-as manca pesmetul cu lacrimi si venin....
De m-ar izbi in suflet blesteme si defaima
IAR INIMA-MI S-AR FACE UN MUNTE ALB DE SPAIMA!
De m-Ai lua in mana sa ma incerci cumplit...
Ca sa-mi zdrobesti mandria, si tot ce-i pangarit...
Dac-as striga spre Tine!dar Tu... nu mi-Ai raspunde.
Ci tot mai mult in umbre si valuri, Te-ai ascunde...
Dac-as ramane singur...sa nu m-asculti ce-ti spun-
De m-ai zdrobi cu totul, pan' as cadea nebun...
Si daca duhul firi-mi s-ar rascula-mpotriva-Ti
Si s-ar intoarce-n mine cu patima de crivat
TOT AS GASI MOTIVE, SA NU TE PARASESC...
DE CE S-ARUNC NADEJDEA PRIN CARE MAI TRAIESC?
Mai bine ma aplec sa-mi pun in cap cenusa
Macar sa nu raman afara, langa usa...
Caci simt aproape iadul,si hoardele de iad,
Ce napustesc cu zgomot asupra-mi , doar sa cad
Si n-am in nimeni prieteni, si nu sunt nici afara
Din cei ce pot sa-mi poarte nespusa mea povara...
Dar totusi, voi fi tare..si mut. Si tot mai mic
Fiindca Tu vezi, Stapane, eu nu mai pot nimic....
CA doar un nour palid, Te-a'nvaluit, si tremur...
Dar tu din nou Te-ascunzi sub ceata grea devremuri
Imi pare a fi un secol, o zi de aseptare...
Cum sa ma duc? cand valul se-ntoarce tot mai mare