Dragostea m-a primit cu bratele deschise,
Totuși sufletul meu s-a tras înapoi.
Vinovat de praf și păcat.
Dar Iubirea cu ochi ageri,
Văzând slăbiciunea
Primei mele intrări înăuntru,
S-a apropiat de mine și m-antrebat duios
Dacă mi-ar lipsi ceva...

'Un oaspete' am răspuns 'vrednic să fie aici'
Dragostea a răspuns
'tu ar trebui sa fi acela'

Eu cel neplăcut, nerecunoscător?
O, draga mea nu pot să te privesc...

Dragostea m-a luat de mână,
Și zâmbind mi-a răspuns:

Cine a făcut ochii, de nu Eu?

Adevărat Doamne, dar i-am murdărit,
Lasă-mă să-mi fie rușine,
Du-Te la cine e vrednic,
'Știu că tu nu' zice Dragostea care-a purtat vina.

Draga mea atunci voi servi,
'Trebuie să te așezi' zise Dragostea
Și să guști din carnea mea...

Așa că m-am așezat, și am mâncat.