Trecut-au anii, rând pe rând
Trecuta’ timpul, fulgerând
Iar eu uitasem,
Cuvântul Sfânt, de sus venind…

Uitasem vremea încercării
Ce-avea să vină fulgerând,
Iar eu slăbisem
Cuvântul Sfânt, de sus venind…

Uitasem juruințele făcute
Ce Domnului, eu am promis
În rugăciunile tăcute,
Din pricina, păcatului comis…

Oh, dar vai, ce liniște cumplită
O viață, de dragoste lipsită,
Făr’ de Isus era trăită
Precum, o floare ofilită.

Uitasem, al Domnului proces
În drumul vieții, suferind
Iar eu, n-am înțeles
Cuvântul Sfânt, de sus venind…

Uitasem dragostea de la început,
Ce totul zilnic îndura,
Iar când mai tare am fost căzut,
În propia-Și ființă, cobora…
Iar când mai singur mă aflam,
Când zi de zi, cu El umblam,
Sursurul blând a revenit,
Atunci, în Duhul, am pornit…

Oh, dar vai, putere Sfântă
Ce zi de zi mă tot avântă,
În lumea rea, ce înspăimântă…
Precum prorocii, ne cuvântă…

Uitasem rădăcina relelor,
Ce-mi frământa lumina zilelor,
Plângând, am rătăcit de la credință
Din pricina, iubirii banilor…
Din pricina mândriei mele,
Ce-n inimă-mi creștea
Nemaivăzând nici soare, și nici stele,
Ce nici iubire, nu cunoștea…

Trecut-au zilele-n zadar,
Trecut-au anii, trecuta’ și-al meu dar…
Trecuta’ timpul fulgerând,
Și iată-mă, un păcătos, și un murdar…

Amin.