Biserica dintâi!

A fost o dată -n Roma
Niste crestini curati,
Ce pentru-a lor credintă,
De lei au fost mâncati

Si tot atunci, altii crestini
Ce pe Hristos n-au vrut să-L vândă,
Au luminat orasu'-ntreg
Cu carnea lor. . arzândă

O! . . câtă nebunie
La Nero împărat,
De coarnele de bivol,
Crestinii a legat

Biserica dintâi
Ne stă azi mărturie,
Prin sfânta lor iubire,
Si-n vremea ce-o să vie

Prin Harul minunat
Primit-au bucuros
Prigoana, suferinta,
Si crucea Lui Hristos

Dar n-au tăcut nicicum,
Si-au spus prin a lor sânge
Că vie l-i credinta,
Si viata nu si-ar plânge

Căci moartea dacă vine
Le este de folos
Vedea-vor fericirea,
Zidită în Hrisos

Si-n fata celor fiare
Ce Nero li-ia dat
Cântau privind la cer
La Marele-Mpărat

Arena este astăzi
Chiar iadu-ntunecat
Căci lumea-i înfierată
Si plină de păcat

Iar lupta-i mult mai dură
Vrăsmasu-i mai viclean
Se schimba frontul lumii,
Mai rău din an în an

Dar Domnul stă-n veghere
Nimica nu-i pierdut,
Că nu degeaba palma
Pe cruce, si-A bătut

Va fi o din nou o luptă,
Căci hotul da târcoale
Si doborâ-l-va Domnul
Cu sabia gurii Sale.

Amin!