Fiii mei, viața-ntreagă
Vă feriți de clevetire!
Ea-i păcatul ce aduce
Doar nemulțumiri și cruce,
Și cea mai mare nimicire,
Nepăsare, și-ațipire.

Rana sabiei se poate
Să mai fie vindecată,
Însă rana clevetirii
Rupe părtășia iubirii,
Strică dragostea curată,
Că-i de la vrăjmaș lăsată.

De aceea bârfitorul
Este-un ucigaș mai mare
Cu cât răul care-l face
Îndepărtează sfânta pace,
Îndepărtează de-adunare
Și produce răni amare.

Limba rea-i cuțit
Cu două ascuțișuri ce rănește
Și pe-acel care ascultă,
Producând derută multă,
Și pe-acel ce clevetește,
Dacă nu se pocăiește.

Poți scăpa din colți de fiare
Și din luptă, și de hoți,
Și de-a viperei mușcare,
Și de falsa acuzare,
Dar de bârfitori nu poți.
E greu din patimă să-i scoți.

Dacă-ți place clevetirea
Și să judeci ne-ncetat,
Fii cu grijă, că atuncea
Te conduce la rău firea.
Tu ești cel de judecat
Când te complaci în păcat.

Nu vorbi nicicând de nimeni
Decât ce-ai putea să spui
Înaintea morții tale,
Conștient de-a ta plecare,
Sau la-nmormântarea lui
Ca-naintea Domnului.
Amin.
(Joi, 28 ianuarie 2021)