Mă-ndrept neobosit acasă,
O clip-aici nu voi opri,
Pe vârf de deal, prin valea joasă,
Spre cer mereu eu voi privi.

Azi mă silesc s-ajung în locul,
În care fericit voi fi,
Aceste grele clipe multe,
Acolo nu le-oi întâlni.

Mă-ndrept în grabă către soare,
Ce nu apune niciodat,
La umbra harului mi-e pasul,
Aștept să fiu încoronat.

Aștept o zi de sărbătoare,
Când cerul va sărbători,
O nunta-n care va fi Mire,
Acel pe nor ce va veni.

Splendoarea plină de iubire,
Ce este ea de necuprins,
Se va vedea în clipa-n care,
Se va-mplini ce a promis.

Vom odihni pe mal de ape,
Ce niciodat nu vor seca,
Spre ele mă grăbesc în grabă,
Căci vreau din ele eu a bea.

Mă-ndrept cu dor aprins acasă,
Căci mi-este dor, atât de dor,
Să nu mai simt nefericirea,
Ce-mi frânge aripile-n zbor.

Să trec doresc de lună... soare,
De stelele ce strălucesc,
Pe-al meu Stăpân... a mea iubire,
În grabă vreau să-l întâlnesc.
Amin