Israele, Israele, ce-odată te-am salvat,
Rămâi la apa vie, cuvântul Eu ți-am dat,
Adapă-te din ploaia, ce este-un har ceresc,
Nu-i pentru orișicine, căci nu e omenesc.

Gradina ți-e uscată, de-a lumii uscaturi,
Ești în nemulțumire, nu vrei farâmituri,
Vrăjit de grea robie, privești adeseori,
Israele... spre lume, și înspre ea cobori.

Te-a-nstrăinat păcatul, el azi te-a-ndepartat,
De cale-adevarată, de adevăr curat,
Trăiești în amăgire, orbit de groaza ei,
Te-ai așezat la masă, Israel... cu cei răi.

Și haina ți-e pătată, în dar ce ai primit,
Te-ai avântat Israel, pe drumul rătăcit,
Albastrul cel din ceruri, deschid... te strig azi Eu,
Întoarce-te Israel, cât strig... sunt Dumnezeu.

Curând va fi răpirea, sfârșitul va veni,
Cum ești tu azi Israel, nu pot a te răpi,
E ură, vrăjmăsie, între aleșii mei,
Păcatul e la culme, ați devenit prea răi.

Sodoma și Gomora, în tine-a apărut,
S-a stins focul iubirii, nu-l ai ca la-nceput,
Te-a ridicat mândria, curvia a intrat,
Căci nu ai stat de veghe, tu nu m-ai ascultat.

E azi o dimineață, și bunătatea Mea,
Văzută-i înc-odată, o șansă vreau a-ți da,
Israele... ascultă, urmează urma Mea,
Eu voi grăbi venirea, la braț să-mi stai aș vrea.

Mai strig a Mea iubire, de nu vei asculta,
O veșnică durere, și lacrimi vei gusta,
Trezește-te căci iată, cu îndurare vin,
Sfințeste-ți azi trăirea, căci eu îndat revin.
Amin