Te caut Doamne-n norii cei de ploaie,
Ce vin asupra mea ca o văpaie,
Să-i dai Tu la o parte mi-e dorința,
Să pot gusta în viață biruința.

Ca frunza fluturat sunt prin pustie,
Doresc să-mi dai o adiere vie,
Să-mi pui sub lacrimi zâmbetul iubirii,
Să spun aș vrea doar slova fericirii.

Te caut printr-o lacrimă fierbinte,
Aștept de sus divinele cuvinte,
Tăcerea este-atat de zgomotoasă,
Dar tot aștept... de ea deloc nu-mi pasă.

Privirea mea străpunge despărțirea,
Căci ținta mea e numai nemurirea,
Chiar dacă vântu-n barca mea doar bate,
Nu poate Doamne vântu-a ne desparte.

E visul meu să fiu de după zare,
Spre ea privesc cu sufletu-mi înfloare,
Acolo cineva mereu m-așteapta,
Ne leagă o iubire ne-ncetată.

La pieptul Tău mă strângi cu-a Ta iubire,
Să simt în suferință fericire,
Suspinul meu îl ștergi cu-a Ta-ndurare,
În viață ce-aș putea dori eu oare?

Te caut în speranța dăruită,
Și chipul Tău îl văd în orice clipă,
Nu ești ascuns îmi ești mereu aproape,
Căci simt parfum de cer în miez de noapte.

Te caut în salvarea cea promisă,
De gura Ta ce-a fost odată scrisă,
Iubirea Ta mereu mă înconjoară,
Mi-e scut când iarăși vine o ocară.

De arpile-mi sunt doar sfâșiate,
În zbor de Tine-mi sunt iar vindecate,
În luptă merg privind spre izbăvire,
Pe față strălucesc ca o iubire.

Căci Tu mi-ai dat în suflet Paradisul,
Când harul Tău îmi împlinise visul,
Din praful de țărână mi-ai dat pasul,
Ce astăzi îți urmează Doamne glasul.
Amin