Nădejdea mea,
E Țara Ta,
S-ajung în ea,
Eu mult aș vrea,
Sub har ceresc,
Călătoresc,
Dar nu cartesc,
Nici nu opresc.
Căci vreau s-ajung,
Fără să plâng,
Fără dureri,
Acolo-n zări,
Fără de chin,
Fără suspin,
Cu--al Tău alin,
Să mă alini.
Să-l întâlnesc,
Mult îmi doresc,
Pe-al meu Iubit,
La răsărit,
Să pot zbura,
Pe mâna Sa,
La pieptul Său,
Să fiu vreau eu.
Să nu mai plâng,
Doresc să cânt,
În loc frumos,
Unde-i Hristos,
El m-a salvat,
M-a ridicat,
M-a înviat,
Viață mi-a dat.
Privirea mea,
O ridica,
Când crucea grea,
El o ducea,
Să fiu acum,
Pe-al vieții drum,
Cu-a lui sfârșit,
În infinit.
El e Isus,
Ce-a fost străpuns,
Ce-a fost lovit,
Și chinuit,
El mi-a deschis,
Spre Paradis,
Un drum... să fiu,
Scos din pustiu.
Ce minunat,
Că l-am aflat,
E-un Împărat,
Ce ma salvat,
Sunt fiul Său,
De Dumnezeu,
Mireasă sunt,
E-un Mire-un Sfânt.
Îl voi urma,
Nădejdea mea,
Pe urma Sa,
Eu voi călca,
Nu voi fi stins,
Dar nici învins,
Voi aștepta,
Venirea Sa.
Amin