Tu împărățești popoare,
Ești nemărginit de mare,
Despărți apele din mare,
Ești putere și-ndurare.

Să oprești poți Tu și vântul,
Poți ca să cuprinzi pământul,
Căci la Tine e cuvântul,
Numai Tu ești Doamne Sfântul.

Învelești cu-a Ta lumină,
Ziua... să o faci senină,
Ca să fie-ntruna plină,
De prezența Ta divină.

Tu țâșnești apa-n pustie,
Ce nu seacă... este vie,
Ca atunci când cad o mie,
Să m-adăpi cu bucurie.

Tu uzi munții ca să crească,
Inimi faci ca să iubească,
Suflete să se sfințească,
Doar a Ta-i slava cerească.

Faci pământul să dea hrană,
Cerul să stropească mână,
Vindeci Doamne orice rană,
Omenirea nu-i orfană.

Luna faci ca să răsară,
Soarele să ardă iară,
De cu zori pană în seară,
Lângă Tine-i primăvară.

Toate doar cu-nțelepciune,
Le-ai făcut... ești o minune,
Să se teamă-ntreaga lume,
Doamne doar de al Tău nume.

Apele prefaci în sânge,
Vindeci inima ce plânge,
Mila Ta doar lacrimi strânge,
Cerul harul Tău prelinge.

Este cel care zidește,
Bolile tămăduiește,
Stelele le socotește,
El nemăsurat iubește.

Ești mereu o primăvară,
Tu ridici orice povară,
Faci ca zorii să apară,
Ne iubești ca prima oară.

Spulberat tot ce ne desparte,
De-ndurare ne faci parte,
Umpli viețile deșarte,
Tu învii suflete moarte.
Amin