De-atâtea ori...
De-atâtea ori m-anevoiesc
Firea mea s-o răstignesc,
Ca să pot biruitor
Să fiu în luptă învingător!
Însă, cu cât eu mă silesc
Voia sfântă s-o împlinesc,
Cu atâta vine, fără milă,
Ca să întoarcă a vieții filă,
Cel viclean și mincinos,
Ce-i dușmanul lui Hristos! ...
Vine să mă ispitească
Și-n păcat să mă târască...
Doamne, Tu știi cât Te iubesc
Și cât de mult eu îmi doresc
Să fiu cu Tine pe vecie
În a Ta Împărăție!
Numai Tu, Doamne, mă știi,
Când plâng în nopțile târzii;
Și cum cu întreaga mea ființă
Te rog să crești a mea credință.
C-atunci, când cel fără milă,
Ar vrea să mai întoarcă înc-o filă,
Te rog să-mi vii în ajutor,
Căci satana vrea să mor!
De aceea îmi dau silința,
Unind fapta cu credința,
Să grăbesc a Ta venire,
Păzind Cuvântul cu sfințire.
Și-n ruga mea, Te rog frumos,
Din Duhul Tău, cel prețios,
Doar un strop, Te rog să-mi dai,
Ca până voi ajunge în rai,
Îmbrăcat cu a Ta putere,
Să pot răbda orice durere.
Și s-o pot, Doamne, răbda,
Până la venirea Ta!
Ajută-mă să nu cârtesc,
Ci mai des să-Ți mulțumesc.
Fiindcă știu că mă iubești
Și de-aceea mă zdrobești;
Căci mă vrei aur curat
Și în flăcări încercat,
Ca să vezi a mea credință
Dacă rezistă în suferință.
Și mai lași câte o încercare
Să mă înveți a Ta răbdare,
Ca în orice împrejurare
Să fiu o binecuvântare
Pentru cei neînsemnați,
Necăjiți și resemnați.
Să le fiu o mângâiere,
Când nu mai au deloc putere
Și, cu multă bunătate,
Să-i chem pe toți în unitate,
Pe genunchi să ne plecăm
Și slavă Domnului să-i dăm!
(17 februarie 2024)