Când ne gândim la Poezie …

Când ne gândim la Poezie,
Ȋntâi ne-apare Dumnezeu!
Ȋl invităm ca prin Vecie
Cu noi să fie mai mereu,

Și să ne-ajute pe cât poate
Și vrea-n demersul nostru Sfânt!
Apoi, cu Gândurile toate,
Mergem uşor, de pe Pământ,

Ȋn Raiul Blând ce ne aşteaptă
Ideile, cu Har şi Dor!
Odată scrisă, strofa dreaptă
Alină Ȋngerii în zbor,

Ca şi pe Cei care se-adună
Să ne citească tot ce-am scris!
De râd, sau plâng, poema-i bună,
Și-şi află loc în Paradis!