În clipele de aur când ceasul e deschis
și ninge printre stele cu raze și-adieri,
iubirea se prelinge pe lacrimă și vis
să cânte legănată pe-a inimii tăceri.

De harfele de aur când fruntea ne-mplinim
trec lin și blând prin suflet fior după fior,
și dulcile acorduri ne-nvăluie sublim,
nemărginit sub aripi Dumnezeiescul zbor.

Coboară-mi grai de aur pe brizele cu mir
când Vânt Divin adie prin corzile arzând,
și-n taina-mpărtășirii minuni mi se răsfir,
înfiorând suspinul cu gângure spre gând.

Veniți cununi de aur spre frunțile cu spini,
când crucea strălucește ca soarele de sus
și doisprezece îngeri presar-un cer de crini
pe lacrima ce arde în poala lui Isus.

Lăsați tăceri de aur edenicul ecou
să plouă-nalt pe imnuri nemărginiri de har,
și corul lor să crească mai nou și tot mai nou,
umplând Eternitatea hotar după hotar.