Izvor de prezență Divină
Te chem tot mereu însetat;
De când sunt iertat de-a mea vină
De Tine mi-e inima plină
Și vreau să Te sorb ne-ncetat.

Sunt lacom să-Ți simt adierea
Când ruga spre ceruri îndrept;
Cobori și aduci mângâierea
Iar glasul mai dulce ca mierea
Mă face din nou să aștept.

S-aștept să Te-așezi peste mine,
Și-n mine, în orice ungher;
Ca focul năvalnic ce vine
Mă tragă cu funii spre Tine
Legându-mă veșnic de cer.

Ce caldă și dulce prezență
Reverși într-un vas de pământ!
Tu ești Dumnezeu în esență
Și-n mine îți ai rezidență
De-a pururi, o, Duhule Sfânt!

Dany Căpătan