…E noapte… e o liniște… sublimă…
Doar un glas stingher în ceas târziu se aude
Din nori privește tristă… luna plină…
Spre Acel îngenuncheat… în rugi profunde.

Plânge Domnul… pentru omenire…
Simțind durerea crucii și drumul spre Calvar
Un dor El poartă… în sfânta Lui privire
Ca să îmbrățișeze lumea… cu Dragoste și Har.

Cei trei dormeau… de somn îngreuiați…
În foșnetul de frunze, în freamăt de izvor
Privindu-i blând le-a spus… acum… sculați
Să mergem… străpuns de-un greu și dureros fior.

E o luptă… aprigă… în Ghetsimani…
Martori sunt chiar și măslinii din grădină
Cum o gloata mare… în zângănit de bani
Îmbrânceau cu dușmănie… Dragostea Divină.

Toți l-au părăsit… El singur a rămas…
Cu mâinile legate… de oameni pălmuit
Ei cu dispreț strigau cu toții într-un glas
E vinovat! … trebuie să fie răstignit! …

…E o învălmășeală … în Ghetsimani…
Se trezise-n grabă… păsărimea toată…
De urlete… și țipăt… zângănit de bani…
…Ce nu mai fusese în grădină niciodată…

*******