Tăcerea exprimă adesea o taină
Ce n-o înţelegi cum doreşti!
Dar Tatăl din ceruri mereu Te îndeamnă,
-Învaţă să nu mai cârteşti

Adesea în viaţă vorbeşte Tăcerea
Prin sunete neconcepute,
Dumneze e Acela ce ştie lucrarea
A lui gânduri nu sunt limitate

Când crezi că eşti trist şi nedreptăţit,
Iar în tine se-ntâmplă o luptă,
Dumnezeu e acela ce Te-a întocmit
El îţi vede fiinţa înfrântă.

Se coboară degrabă în dreptul tău,
Durerea, cea grea ţi-o alină.
Dar este o vreme cînd drumul e greu
Şi-n tine rămâne-o fărâmă

Lovit când te simţi de valul cel greu
Tu vezi nedreptate-n lucrare,
Dar Tatăl cunoaşte, planul celui rău,
El vede departe în zare.

El schimbă prezentul aşa cum doreşte
Adesea mai vindecă-o rană
Dar lasă o vreme când boală-ţi vorbeşte.
Ş-aceasta rămâne o Taină.

Deci lasă-te azi prelucrat de Stăpân,
Căci El te cunoaşte mai bine;
El ştie ce fi-va şi mîine pe drum
Să nu uiţi;.... Căci umblă cu tine.

21.02.2008gl