Pierdere pentru iubire
Nu e rău și nici povară.
Orice osteneală-ți pare
Ca o binecuvântare,
Și plăcută și ușoară
Când Isus îți e comoară.
Pentru ea câștig e numai
Și ce dă și ce primește.
Dragostea deplin trăind-o,
Fericirea, împărțind-o,
Fericire moștenește.
Dumnezeu se proslăvește.
Decât gloria sau arta,
Sau decât a vieții-avere,
Pentru suflet totdeauna
Dragostea este cununa.
Și mai mult iubirea cere:
Părtășie, mângâiere.
Că pe când oricare-acestea
Nu înlocuiesc iubirea,
Ea le-nlocuiește toate,
Ea să umple goluri poate,
Dând vieții fericirea
Și-apropiindu-i mântuirea.
De ce oare-n clipe scumpe
Cu ființa ce-o iubim
Spunem nu ce dulce-i viața,
Ci ne înălțăm speranța
Spre ce dulce-i să murim
Și cu Dumnezeu să fim.
Amin. (Vineri, 19 martie 2021)